Poezie
nu sunt vertical
1 min lectură·
Mediu
privesc în casa sufletului tău
ci sunt doar tăceri
fotografii ale unei clipe târzii
din lira poeziei zi-i
aceluia,
mine al unui singur eu
remorchez timpul la brâul unei așteptări
răsădesc în vreme dumnezeu
aștept cu sânge de rugină deșteptări
și parcă
o lichefiere mă încearcă
în ochii tăi mari, de mare
incendiat de chemare
carnea îmi ia forma trupului tău
la marginea dintre bine și hău
șed cu dinți mușcați de păcat
urcat
pe ale nopții tenebre
nu sunt vertical, n-am vertebre
001.468
0