Poezie
alb negru
1 min lectură·
Mediu
cumva mi-ai intrat în sânge de fapt
ești sângele meu de rezervă
când vrerile diriguitoare de vreri sunt vampire
te minți despre liberul arbitru
deși știi
că mințile nu-ți sunt libere ci congruente
cu supunerea în fața unui trecut oarecare
de multă vreme nu mai miroși a tine ci doar
cel mult
a unui punct de congruare între bine și rău
acolo
știi că e ca-ntr-o rupere de nori a picioarelor proprii
e alergarea din copitele calului alb-negru
alb-negru devii precum
nimicnicia ce o bănuiești în spatele vieții
acolo sărbătoarea mănușii spală
rușinea obrazului
001348
0