Poezie
unu din martie
1 min lectură·
Mediu
precum un țel cu margini colțuroase
sub vrerea inimii, ce e rotundă
aștept, de rațiune să mă tundă,
a iarbă verde casa să miroase.
și ca vărsate în tumult de undă
prin lenea-n veac îmi simt a mele oase
că timpul are capete ciudoase
de-i aripat un mâine în secundă
un verb în stele-mi miezul dobândește,
globule albe-roșii, Mărțișor
în primăvara-aceasta, ce rodește...
iar Anul e de-acuma mărișor,
se-aprinde clipa ce spre gând grăbește
femeia, lângă mine-i vis ușor
001.485
0