Poezie
Veronicăi mele
1 min lectură·
Mediu
lăcrimând cuvinte
mnezia lecturează dumnezia,
vorbă facilă în revertrebări de vertebre
intracostal
la numărătoare se adaugă femeia
fragilă regină-n minților neochii,
purtând țâțe și rochii
și fuste
în plivirea privirii de esențele venuste
lacrima un bob de azur are
copil,
sub fusta mamei găseam apărare
mai târziu,
trecut-a vreme hălci,
îmi toceam pumnii de diverse fălci
prietene Dumnezeu, vremea aceea read-o
când îmi încâlceam
vedeniile pe cărăruia unui DO
când nipone priviri în soartă
îmi ședeau la poartă
și fumul din nări (ce în van e)
construia tavane
azi vorba dă edict
în semi obscurul delict
001.497
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Veronicăi mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14088314/veronicai-meleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.