Poezie
grumazul vremii
1 min lectură·
Mediu
în tine m-a luat o moarte în brațe,
tu, în palma dumnezeului hrănită
ne privim în oglinzile lacrimilor,
ochii tăi parcă sunt mai uzi mă inunzi
argint de plângere irigă zarea odăii
fereastra e un motiv de brumă
veneau cai de zăpadă din urmă
nelalocul lucrurilor înfigea în mine șiș de ghiocei
în cramă mama, icoană
mă împușca în rană
și drumul gândurilor mi se curmă
din Nalt izbindu-l de asfalt
Celălalt
vorbea o limbă de strigăte
pe tine înfigă-te
în grumazul vremii perforat de capsa pusă,
în mine suprapusă
pe buză
001.429
0