Poezie
Tăceri
1 min lectură·
Mediu
Tăceri acum în salba vieții tale,
Nevie ești pe-atât cât ești fiindă,
O lumânare-n tine să se-aprindă
Și rugăciunii să-i culegi petale.
Paiang să țeasă clipa ta-n oglindă
Iar flori de ploaie fie parentale
Să porți sub frunte vise cugetale
Ce tot ținutul liniștei colindă.
Te-aud venind, îmi bați tiptil la ușă
Să punem cărnurile noastre fiert,
Păcatul să ne strângă în cătușă.
Oleacă de murire-a ta o iert,
Tu în obrazul meu arunci mănușă
Și iar cu nudul tău venust mă cert.
001.699
0