Poezie

Lumină

sonet

1 min lectură·11 noiembrie 2015

Mediu

naturii albă îi va fi cămașă

curând, sub aster reci, nepăsătoare

în piept dureri de ger apăsătoare

în om și în a evelor urmașă

cu pași de fum e ceață în vâltoare

în zor de încă toamnă pătimașă

și Pruncul e aproape plângă-n fașă

un dedesubt de iaduri lesne moare

răstoarnă-te din perne fată dragă

e dimineață și cafeaua-i gata

tumultul lumii a-nceput să ragă

și îngerul din Ceruri zori strigat-a

dă-mi buzele să construiesc o fragă

Lumina să îmi fie-n toată zloata

002.028

Ștefan Petrea. “Lumină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14082668/lumina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.