Poezie
Cuvânt mâhnit
sonet clasic
1 min lectură·
Mediu
Cuvânt mâhnit, în dulce alinare
Aduce-n noi pe Dumnezeu, colosul,
Își află-n raiurile mici folosul,
Gheene în rostirea lui nu are.
Canin în foaie își îngroapă osul,
În zbaterile de grăiri, agrare,
Miroase-a verde prin văioage rare,
Pe muntele ce-n liră e fălosul.
Tihnesc o clipă în a mea odaie
Țesută-n vrednicie de paiang
Și orbul mi se-așază-n ochi, șiroaie.
Și zeități cu mine sunt în rang
De tot vestind în vorba rece ploaie,
Un fum subțire ce se-adună-n ștreang.
001.428
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Cuvânt mâhnit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14082269/cuvant-mahnitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.