Poezie
piciorul de lemn
sonet
1 min lectură·
Mediu
îmi bag piciorul cel de lemn în vremuri
căci leatul timpurile nu mi-l iartă
dar n-ai cu cine să te iei la ceartă
că fiecare-și vede de-a lui ghemuri
pe-a vieții mele norocită hartă
tu vii ades și-n mintea mea cutremuri
te văd în vals fiirii mele, tremuri,
Gheena vine-n noi să ne despartă
furii de vers alcătuit în pripă
neîncetat și îngerii gonesc,
în plumb topit se zbate-a lor aripă
cu ruginiu de toamnă mă hrănesc
și anul ne-nceput se face clipă
dar amintiri de moarte mă rănesc
001.381
0