Poezie

sonet

1 min lectură·13 octombrie 2015

Mediu

cuvinte în desfrâu de ecuații

în paradigme sorb a mea idee

tu vii, cu inimă de dumnezee

ne îmbătăm cu trupurile-n fracții

îți amintești cum ne plimbam pe-alee

și pâinea noastră o-mpărțim ca frații

demiurgiei să-i intrăm în grații,

nu cugeta cu limba, tu, femeie

singurătate tot mai este, încă,

chiar de fecioare multe-mi zac în toc

și Liniștea cu pietre-n mine-aruncă

Văzduhu-i suferind de mă sufoc

în mine doar tăcerea e poruncă

iar banul către Luntre-și află loc

001.604

Ștefan Petrea. “sonet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14080693/sonet

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.