Poezie
sonet
1 min lectură·
Mediu
cuvinte în desfrâu de ecuații
în paradigme sorb a mea idee
tu vii, cu inimă de dumnezee
ne îmbătăm cu trupurile-n fracții
îți amintești cum ne plimbam pe-alee
și pâinea noastră o-mpărțim ca frații
demiurgiei să-i intrăm în grații,
nu cugeta cu limba, tu, femeie
singurătate tot mai este, încă,
chiar de fecioare multe-mi zac în toc
și Liniștea cu pietre-n mine-aruncă
Văzduhu-i suferind de mă sufoc
în mine doar tăcerea e poruncă
iar banul către Luntre-și află loc
001.597
0