Poezie
pachetul pierdut
1 min lectură·
Mediu
strănut,
mut ceasul la ora exactă
mereu o ia înainte
de parcă m-ar grăbi din urmă
am pierdut pachetul de țigarete
plămânii sunt în asfixie-n ozon
prin codrul acesta de oraș părăsit de muște
nu-i nimeni să mă-mpuște
degeaba umbresc
o tihnă de odaie
fecioara din basme
sare din cartea de matematică,
e cea mai bună
la numărat banii
cândva era un copil ce nu știa să râdă
pe strada mea,
în casa mea,
în mine
dar eram fecior de ingineri
și cică mi-era bine
Ieri
aveam deja trebuințele lui Mâine Astăzi
dar astăzi stau la colț de străzi,
în capăt,
pachetul de tutun să mi-l recapăt
001.337
0