Poezie
a vorbelor untură
voiculesciană
1 min lectură·
Mediu
îmi vărs vechimea vieții pe rute-ocolitoare
deja mă poate prinde un radar de etate
și încă-n amintire sunt ca-n ebrietate
aducere aminte în piept răscolitoare
și-n totul lor sunt multe în reazem de regrete
că Azi, privind spre Mâine, în taină mă sufoc
de asta zic, nu fie în tihna ta, poete
amnarul regretării, s-aprindă-n tine foc
iar Pasărea tăiată nu Măr să poarte-n plisc
ci doar cântări eterne în Duhului ei Voce
cu penele ei frânte-n tăceri de obelisc
venind în zori, la cină, noptat fior feroce
cu aurul din soare în tine ca montură
din voce îți curg bale, a vorbelor untură
001.761
0