Poezie
unde-s inimi ce miros a cer
sonet clasic
1 min lectură·
Mediu
Ca viața lumânarea se topește
Având în suflet vecilor enzime
Ci doar un strop din rara profunzime
O literă în vorbă mă răpește.
Căci lumea asta e doar putrezime
Trăind fiirea scurtă doar trupește
Și spre crepuscul jalnic se grăbește,
Tăceri multiple-n unduiri de crime.
În multul de ființă dorm sudalme
Demonice injurii mă tot vor
Absența mea e-n meritul de palme.
Mai zac un ceas și zarea mi-e covor
Nutresc pe frunți acele gânduri calme
Ce mă duceau, copil, pe la izvor.
001.372
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “unde-s inimi ce miros a cer.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14078234/unde-s-inimi-ce-miros-a-cerComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.