Poezie
Post-mortem
sonet
1 min lectură·
Mediu
Lichefiez cuvinte-n vremii spaimă
Ce după moarte încă-n voi să curgă
Nenumărații secoli să-i parcurgă,
Un soi Sheakespeare, fără a sa faimă.
Iar în final, când traiul meu amurgă
Să viețuiască scris, ce-n ochi te-ngaimă;
Femeie spre bărbat să zică: Hai, mă!
Să știm aici de-i cale demiurgă...
Vor înghiți a versului felie,
Nu știu prea bine de vor cere alta
Ori ce-au citit le-a fost de sătulie.
Destul la mine că vor face halta;
De nu găsesc folos și fudulie
Mai are încă pește-n smârcuri balta.
012.287
0
................................
destui la minte că vor face alta,
de nu găseai folos și-n fudulie:
că tu însuți lași în pește balta.