Poezie
Apa
1 min lectură·
Mediu
ieri
eram în drum spre nicăieri
căutam Apa la care adapă îngerii
piatra mi se legase de picioare
mă împiedica la mers,
am făcut din piatră vers
de la amurg răsărea
Pasărea,
zbura pe deasupra Apei
tăindu-și aripile-n undă
pe deasupra trecea o Secundă
pictată în inox
la un meci între îngeri de box
în clarul de Apă
Lumină
și-a Raiului grădină
stă Dumnezeu acasă
un înger îi masează picioarele
la care I se așază fecioarele
mănânc furiș o bucată de Apă,
demonul rostirii în mine sapă
nimicuri
001.445
0