Poezie
în întuneric
1 min lectură·
Mediu
mai am suiș pe calea lirei încă
de nu culeg de colț o floare-n stâncă -
în colbul de clipă e un timp deslănțuit
ce floarea tinereții tale mănâncă,
în viața ce își cere dreptul
tranșeele sunt vise, ne apărăm cu pieptul
Hristos stă de șase să nu nimeresc pres adânc
în întuneric,
pui de îngeri plâng
în mine puternic
se reliefează sternul tău apărat de țâțe,
nu separ făina de tărâțe
pun accent (circumfleț) pe cantitate
în chiar centura ta de castitate
sap la rădăcină
târnăcopul mi se înfige acolo,
avem spermatozoizi la cină
și, trufanda,
doi-trei ovuli din literele unui DA!
001442
0