Poezie
locuri de tăcere
sonet voiculescian
1 min lectură·
Mediu
tu ești a mea femeie, în nemurire fiartă,
mă joc în clipa-n care voi regăsi cuvântul
pe sânii tăi demonici adie buze, vântul
și știu cu deamănuntul a trupului tău hartă.
picam de somn și vise în verbului fântână,
nu mă dădeam degeaba acestuia eres;
o putină spălându-i, prin veac, la săptămână
mă-nclei în oseminte, să iasă-n urmă vers.
iar ochii stau departe, pe-naltul lumii pisc
urechea o mai plec la cel rătăcit cu duhul
căci Pasărea îi vine la el cu Sfântu-n plisc
ce și-n odăi umbroase mai macină văzduhul.
cu Dumnezeu aiurea umblându-mi prin viscere
eu rătăcesc pădurea prin locuri de tăcere
001.505
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “locuri de tăcere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14071615/locuri-de-tacereComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.