Poezie
infi(r)mii
1 min lectură·
Mediu
cu riscul înecului
mă îmbăiez în fântâna gândurilor
era multă apă de literă acolo
suicidul nu-mi aparține
ține de o divinitate a spuselor pe hârtie
într-un ciot de verb mi-am aflat scorbura
locul unde mă locuiește Cuvântul
îngerii au mandat de aducere pe numele meu
în cioburi de clepsidră rupt
sunt găsit de eternitate corupt
mi-a dat șpagă să-mi intre sub stilou
îngerul de pe suflet a făcut Ou
eclozarea se face prin căldura inimii
Noi suntem infimii,
cei din urmă petrecăreți
ai lui Dumnezeu,
în mărime naturală desenat pe pereți
001219
0