Poezie

strigăt de tăcere

sonet

1 min lectură·23 aprilie 2015

Mediu

ne udă tainele Luminii care

din Dumnezeu speranță-n noi născut-a

s-avem o Mântuire El ne vrut-a

murind, s-avem la Cerul Lui urcare

și îți va judeca a vieții ruta

dând după fel în noi la fiecare

să însetăm pe veci de demâncare,

doar pace-n viața noastră El cerut-a

dar, Doamne,-i greu să fiu în a Ta lege

de gândul spre o Coastă-i pătimaș

iar ea se face că n-ar înțelege

cutreier gânduri grele pe imaș,

nu știu de mine ce se va alege,

dar mă ridic, sunt Omului urmaș

001.481

Ștefan Petrea. “strigăt de tăcere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14070075/strigat-de-tacere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.