Poezie
prea amară, cafeaua
1 min lectură·
Mediu
în căutări de mine prin slava dimineții
te regăsesc cuminte, în perne moi, alături
de-al nopții întuneric privirea mea o mături
privindu-te-atunci aflu o taină multă-a vieții
nu lăcrima, iubito, o să-ți aduc petale
și-o să-ți aduc pe suflet al meu tăcut sărut
și rosturile mele vor fi și ale tale
oricât ai fi de coastă și-oricât aș fi de lut
în mine căutarea o vei avea oricât
nu mă lăsa la ziuă ca singur să mă caut
pe pielea ta voi scrie cu vorbă dulce-n gât
chemarea unei păsări cu primăvara flaut
ca să o beau iar singur, cafeaua-i prea amară
refugiat în mine, adânc în călimară
001.378
0