Poezie
eternul eu îmi zâmbea dintr-o bucată de Dumnezeu
1 min lectură·
Mediu
n-aș fi vrut să ies din tine așa cum am ieșit
cu mâinile înainte să dibui pe întuneric ușa
apoi mi-am strecurat tot sufletul pe afară
eram copt de iubire
am ars tămâie și am mirosit zambile
eternul eu îmi zâmbea dintr-o bucată de Dumnezeu
într-un târziu am descălecat biruitor
într-o altă femeie
aceea găsea timp să răsfoiască paginile minelui
îmi mângâia ridurile nopții în cafeaua la pat
mă minunam de misterul ei decupat
parcă dintr-o carte de Blaga
în perne îmi răsturnam în ea vlaga
la urmă mi-a aruncat și ea sufletul afară
traseist de nevoie, să-mi ating scopul
pe strada iubirii făceam autostopul
dar cu o țoșcă de șoapte pe umăr
tot până la unu mă număr
001.383
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “eternul eu îmi zâmbea dintr-o bucată de Dumnezeu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14068284/eternul-eu-imi-zambea-dintr-o-bucata-de-dumnezeuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.