Poezie
Nu mă feresc de nimeni că exist
1 min lectură·
Mediu
Cineva din mine a încuiat toate cuvintele
hârtia e albă ca o barbă de bătrân
aș scrie dar cerneala a uitat tăcerea
înăuntrul ei acolo unde viforul de a fi
nu înseamnă nimic
Nu mă feresc de nimeni că exist
e o existență înăuntrul nopții
reușesc târziu să dau litere
privirilor voastre spre adopții
Era atât de tăcere că auzeam melcii
izbind cu mersul lor
în asfalt
Din mine celălalt
era vioi și nespălat
la gură de vorbe
Mi-ai smuls din creștetul gândului
trei fire albe de nisip,
am supraviețuit
dar tu
erai departe
001.353
0