Poezie
când muream mă durea
sonet voiculescian
1 min lectură·
Mediu
muream mai des de-o vreme în ale tale brațe
aveam un grai de piatră, tăcere-n a mea voce
tu așteptai paiangul în zori să te invoce
purtai pe dinăuntru un pui de vorbă-n mațe
în venele luminii îmi injectez grăsime
de verb ce-n foi există în tainice porunci
și măsuram pe vremuri a sângelui grosime
să înțeleg lumirea prea tânăr pe atunci
știam doar în iubire a supraviețui
să am la urma toată a vieții mele șanse
înțelepciunea însă n-aveam a prețui
prin paturi de femeie în drăgostirii transe
oglinzi retrovizoare în caldele memorii
pe cerul amintirii rotesc întruna sorii
001.348
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “când muream mă durea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14067544/cand-muream-ma-dureaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.