Poezie

sonet voiculescian

1 min lectură·25 februarie 2015

Mediu

femei am numai una, cu trup furat din lotuși

e-aproape-n zori de ziuă, iubito, te trezește

Minciuna, fără tine, un Adevăr păzește

deși îmi duc penița prin adevăruri totuși

fierbinte a mea rugă duc Domnului ca mită

să-mi ierte zvonul lirei, acela pătimaș

în noi când vine moartea finalul să-l omită

căci omului sunt fiul și-n coasă sunt urmaș

bolborosind, cafeaua se zbate în ibric

răstoarnă-te din perne în întuneric încă

ai ochi de întrebare și nu știu ce să-ți zic

alunecat în tine, miroși a iarnă-adâncă

prin sufletului casă eu zbor, pribeag cu duhul,

odăii dinafară-i hălăduiesc văzduhul

001.540

Ștefan Petrea. “sonet voiculescian.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14066245/sonet-voiculescian

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.