Poezie
verb adjunct
1 min lectură·
Mediu
frecționez un picior de lemn să-i răsară ghiocei de sub talpă
cu morții dragi acei la furat de ghiocei într-o tăcere albă
sub bisturiul vremii tăcerilor te vând regină de-al meu gând
și albă la gâtul tău e-a vremii salbă zbor încărunțit
sub cuțit fără anestezie de-amorul dragului de poezie bisturiu
un zar bizar pe masă-ntr-a sufletului casă-n alburiu
strigam divinitatea în de tăceri concert e cert
cu mine însumi pot să mă mai cert
sunt singurul pe zi care mă mai poate auzi
și din nămeți de gânduri mai poate-a mă trezi
lucruri ciudate mi se întâmplă pe la spate
pe la spatele grămezii de gunoi
acolo ar fi trebuit să hălăduim Noi
Doi
îndoi fierul iubirii ruginit
te-am ginit stăteai goală de frunză muză
muzica ce-o aud în ureche e fără pereche
e un tresalt pe asfalt al acestei tăceri ce îmi vorbește
despre un ieri pe orbește pus la punct.
pun punct
la un verb adjunct
001.588
0