Poezie
oglinda retrovizoare 2
1 min lectură·
Mediu
și după ani și ani mă regăsesc același
tu (tot din amintire) o cruce-n mine lași
și încă-al tău parfum e în văzduh de-odaie
mă-ntreb de mai coboară în ochii tăi vreo ploaie
căci mie amintirea îmi udă-n ochi adesea
nu mai puteai rămâne căci gerul se-ndesea
degeaba-n sobă flăcări pun cu nemiluita,
a fost o depărtare ce gândul tău lutit-a
gonesc pe strada Fricii,
privesc oglinda cea retrovizoare
retras în mine ca aricii
sub lună ori sub soare
la amintire convertit
femei de altele n-am chef, introvertit
până la a-mi mânca rădăcinile sufletului
pietonală,
mă clatin în sfera umbletului
egală
cu a nu trăi,
nemurind
îmi vine greu și a grăi
iar ceașca-aceea de cafea aburind
mi se
pare
că apare
din alte vise
001598
0