Poezie
Vânzătorul de nimicuri
1 min lectură·
Mediu
când mor în vers dresând în literă muriul
desfac de verb ciolane
și clipa an e
cernelii când m-ajut cu bisturiul
(dar asta e o altă poezie)
petrec cu tinerețea mea târzie
-a altora- în versul înțelept
și mă pocnește-o amnezie,
Zbang!,
de când aștept
să nasc și eu un pui de poezie
nu de paiang
aș da, dar nu știu cui să îi dau șpagă
căci Poezia mâna-n buzunar nu-ți bagă,
Hristoase!,
de ce m-ai pus chiar în aceste minți de oase,
de ce nu m-ai lutit sub soare arzător
și m-ai lăsat doar în nimicuri vânzător
în de infime ori
găsesc doi ochi cumpărători
le simt în pieptul literei ivirea
și îmi plătesc cinstit -doar cu privirea-
001599
0