Poezie

erată

1 min lectură·4 februarie 2015

Mediu

nimeni nu s-a născut fără să aibă moartea atârnată de gât

toată viața trăiești în concubinaj cu ea

merge cu tine la școală din clasa întâi

sărută aceeași fată ce te-a îmbolnăvit de agonie

se face pinten în toate luptele tale de cocoș

când dai a scrie îți amintește de viață de după sicrie,

să scrii frumos

o, Moarte-a mea, te văd în oglinda retrovizoare a sufletului

ai chip de muiere frumoasă și tânără

mă număr

printre tineri

tu îmbătrânești odată cu mine stându-mi pe umăr

ești alături de mine pe cruce în fiecare zi de marți și de vineri

îmi ești, când plouă-afară, cer

sincer

m-am îndrăgostit puțin de tine, o, Moarte-a mea

nu-ți place că-mi place să trag la măsea

și grăbesc împlinirea

Atunci,

când în Luntre m-arunci,

ne va fi despărțirea

001.469

Ștefan Petrea. “erată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14064805/erata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.