Poezie
erată
1 min lectură·
Mediu
nimeni nu s-a născut fără să aibă moartea atârnată de gât
toată viața trăiești în concubinaj cu ea
merge cu tine la școală din clasa întâi
sărută aceeași fată ce te-a îmbolnăvit de agonie
se face pinten în toate luptele tale de cocoș
când dai a scrie îți amintește de viață de după sicrie,
să scrii frumos
o, Moarte-a mea, te văd în oglinda retrovizoare a sufletului
ai chip de muiere frumoasă și tânără
mă număr
printre tineri
tu îmbătrânești odată cu mine stându-mi pe umăr
ești alături de mine pe cruce în fiecare zi de marți și de vineri
îmi ești, când plouă-afară, cer
sincer
m-am îndrăgostit puțin de tine, o, Moarte-a mea
nu-ți place că-mi place să trag la măsea
și grăbesc împlinirea
Atunci,
când în Luntre m-arunci,
ne va fi despărțirea
001459
0