Poezie
Chem plictis sub arme
1 min lectură·
Mediu
Paiang,
ce plictiseală-mi torn în oasele ce îmi țes pânza
privesc oglinda, slutul chip de lut în ea apare
- asta-i brânza! -
și în odaie tu te cerni din depărtare
Și ninge, Doamne, ninge pân' la piept
de alb mi-e-acoperită subpleoapa
dar n-aș putea a spune că nu-i drept
din ochi când îmi brăzdez obrajii mei cu apa
Și ploi potop mai plouă, Doamne, subpleoapa
așezământ de râcă,-mi sapă unii groapa
ca proștii, ei în ea căzând
lutesc un om, ca Dumnezeu, arzând
te nasc -o,Eu!- să stai la mine-n gând
și când de struguri ni s-a termina siropul
la altă sticlă-n criptă-om pune dopul
Lutesc femei din coaste-a mele toate
incendii de durere-n mine gem
căci e un chin, chiar dacă am lactate,
să am asemenea harem
Și din plictis smulg lujeri din sprânceană
și cepuiesc o altă damingeană
001.506
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Chem plictis sub arme.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14064330/chem-plictis-sub-armeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.