Poezie
posteritatea, adăpost
sonet clasic
1 min lectură·
Mediu
opresc o clipă, moartea să-mi se-amâie
și în secunda nemișcată-aleargă
tăcerea,-n cântece-nvățând să meargă
spre veșnicia plină de tămâie
că-n oameni adevăru-i dus pe targă
iar în a amintirilor momâie
nu pot păși nedegustând lămâie
rostesc pe foaie verb în limba spargă
și nerăpus de greața colosală
nu țin de tine-n dimineață post
iubito ce-ți duci duhul la iveală
în mica nemurire nu e cost
și învelesc cuvinte în cerneală
de-oțel posteritatea-i adăpost
001.474
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 73
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “posteritatea, adăpost.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14063766/posteritatea-adapostComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.