Poezie
glossă
în spectru ludic
2 min lectură·
Mediu
gând în vreme-nrobitoare
bir fugiților în cramă
neaua-i albă, orbitoare
sub condurul tău de damă.
plec să vând tot neavutul
strai în piept ce mă apasă
nu-i cu-a vrea, ci cu nevrutul
iar de moarte nu îmi pasă.
timpul nu stă-n loc o clipă
stătătoare e secunda
cât să fâlfâi din aripă,
să privești o clipă unda.
și de-i cald ori e zăpadă
laic gând de sărbătoare:
ochiul minții-i pus să vadă
gând în vreme-nrobitoare.
vinu-i dulce-n crama veche
curgă alb ori curgă roșu;
culcă-te pe o ureche
până te-a trezi cocoșu'.
o icoană nesperată
stă să fie pusă-n ramă -
o tăcere-n vise spartă,
bir fugiților în cramă.
în culcuș divinității
Adevăru-i pe-adormite
Mărul în delici Cetății
stă să-i iasă din orbite.
pentru-acei sărmani cu duhul
Pasărea e vorbitoare;
rătăcind mai clar văzduhul
neaua-i albă, orbitoare.
vinovat doar cu privirea
mai întâi, apoi pedată
în odaie-ți stă ivirea,
plină-n nimb și fără plată.
și de ciudă, pe la colțuri
sunt acei ce mă condamnă
că prea stau, legat ca-n bolțuri
sub condurul tău de damă.
n-am un ban, nu am avere
și de rău îi țin pe alții:
au prea multe vile, vere!
ciudă mi-e când văd înalții,
de-i privesc cum Everestul...
dar de pun pe mine cnutul
plec, indiferent de restul,
plec să vând tot neavutul.
Dumnezeu cu a lui șatră
vor pe mine pună biciul,
dar degeaba mă tot latră:
spini am mulți, precum ariciul.
și-n multiplu fără vină,
violând tăcerea-n casă
simt tăcerea să devină
strai în piept ce mă apasă.
uneori chiar Domnul care
umblă-n Ceruri cu cerutul
cere-n dar la fiecare
din arhiva lui, doar cnutul.
mergi tiptil, să nu faci zgomot
dar când dai de dânsul, cnutul
cât de mult ai face robot
nu-i cu-a vrea, ci cu nevrutul.
toți să facă după vrere
să ne huiduie Tripleții,
din nimic nu strângi avere
și nu capeți "epoleții".
facă lumea după vrere
de i s-a făcut de Coasă;
din nimic nu strâng avere,
iar de moarte nu îmi pasă.
iar de moarte nu îmi pasă,
nu-i cu-a vrea, ci cu nevrutul;
strai în piept ce mă apasă,
plec să vând tot neavutul.
sub condurul tău de damă
neaua-i albă, orbitoare,
bir fugiților în cramă,
gând în vreme-nrobitoare.
001.522
0