Poezie
crăciun
1 min lectură·
Mediu
îți frăgezesc carnea cu palmele mele coapte
e noapte
gonim ca nebunii pe autostrada tăcerii
te văd în oglinda retrovizoare
deja ai pus la pârjolit cafeaua
într-un act sinucigaș mă arunc de la parter
îmi fracturez ciolanele gândirii
îmi amintesc doar de crăciun
se apropie
în secunda proprie
sunt ultimul supraviețuitor al tăcerii
dintr-un defect de fabricație
umblu prin celulele de criză ale inimii tale
în celulă e roșu ca o jumătate de moș crăciun
albul va veni ca un pachet trimis de mama
în celulă e criză de medicamente
deținuții primesc apă și uneori pâine
ca într-o speranță întru mâine
pictez capela sixtină a bisericii gurii tale
din gură îți cad vorbe
ca dintr-un trandafir petale
în orice dimineață
fac din ele dulceață
crăciunul e prin unduiri ascete
o foame și o sete
001.441
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “crăciun.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14061786/craciunComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.