Poezie
iubirea, vietate
1 min lectură·
Mediu
lăsat-ai să-ți scriu pielea, plecat-ai decojită
în roba peticită te-ncendiez ca Nero
ai revenit din zare în zori în clipa zero
în tine simți iubito nevoi să fii iubită
și-n de paiang secundă ne războim sub pături
vecii cotidiene petrec în lumi de jos
în cramă-mi beau cafeaua cu tine în alături
căci în odaie-mi bate prin plete-un timp vânjos
cu radiera ploii cuvântul tău l-am șters
a mai rămas sărutul, cel lepădat în ghete
când ies în lumea largă mă-mpiedică la mers
doar naște-mă femeie ci neavând regrete
răvașul de iubire să-l duci divinității
aprinde lumânarea iubirii, vietății
001.525
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “iubirea, vietate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14061540/iubirea-vietateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.