Poezie
draperia albă
1 min lectură·
Mediu
gândirea mea lovită de patima tenebrei
alunecă-n mistere ce nu au dezlegare
secunda se oprește din vremii alergare
de vii, să-mi ostoiască nedezlegarea febrei
în al odăii aer, venind, e-o înfrunzire
respir un aer verde venindă dacă ești
văzduhul din chilie, îmbobocind iubire
cuvântă-n a mea palmă pe trupul tău povești
de ești e-n tot mirajul, eu sigur știu că sunt
o simt fluid în carnea-mi ce-a putregai miroase
albită îmi e talpa și drumul e cărunt
de-atâta grea ninsoare ce-ți toarnă jar în oase
în primăvara noastră pe-afară este iarnă
și draperia albă se țese pe lucarnă
001.531
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “draperia albă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14060650/draperia-albaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.