Poezie

sonet voiculescian

1 min lectură·28 octombrie 2014

Mediu

mi-aduci la pat cafeaua, iubită de tristețe

ploând încet cu lacrimi odaia te adoră

în poala mea vestită îmi șezi uitând de oră

secunda îți aduce în gându-ți bătrânețe

pe-afară e vântoasă, în lumânare picur

cu fulgerări de lună-n cotlonul ei rămasă

paiangi țes pânze dese și șoareci sunt pe masă

trebăluind vecia în ultim, primul licur

și cu bătrânul șoarec, cu ani mulți în etate

îmi macerez gândirea, sunt șoarecul livresc

de mă așezi în oase, sunt plin de pietate

un ban să dau la Luntre bogatului cerșesc

și cum întinde Domnul privirea Lui și Ața

iubesc o floare-albastră în patu-mi, dimineața

001.564

Ștefan Petrea. “sonet voiculescian.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14058707/sonet-voiculescian

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.