Poezie

cafea votcă flori de frig

1 min lectură·24 octombrie 2014

Mediu

în zori cafeaua mă îndoliază

tu încă zaci în somnul tău bizar

nu-ți trebuie o inimă vitează

să cumperi visul tău dintr-un bazar

și culmea! chiar pe mine mă visează

dar și pe-un altul, ca să dea cu zar -

în zori cafeaua mă îndoliază

tu încă zaci în somnul tău bizar

iubirea-n mine se exfoliază

lumina bărbăției-mi șede-n bar

și nici de unele nu am habar

cafeaua cu o votcă se-aliază,

în zori cafeaua mă îndoliază

iar vremea mai distruge-un termometru

mercurul alungându-i în micime

în fața-nfrigurării voinicime

brutal scot pălăria mea de fetru

dar în odaie nu mai e oștime

aștept la poarta Raiului pe Petru

nu spre murire ci născare pentru,

vreau trai în plus de cel cuprins de știme

mi-e frig, mămico,-n vremea asta care

adduce flori de frig pe la ferestre

și cere cărnii noastre demâncare

nu-s îndemnat de năluciri funeste

dar trecând Puntea ce Nălucă are

Cunoaștere în toate cele este

001.544

Ștefan Petrea. “cafea votcă flori de frig.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14058469/cafea-votca-flori-de-frig

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.