Poezie

Copacul

1 min lectură·18 octombrie 2014

Mediu

stă Moarte-adânc în Coasă pândind să te înhațe

în flămânziri destule, pe-atâta însetare

suit în tren ce duce spre-nuntru nu spre zare

chiar mai departe încă, în depășiri de mațe

în dimineți - cafeaua, la viață revenire,

e singuru-ntuneric ce nu înseamnă Iad

asprit beau din lichida metalica lucire

ridic spre tine ochii să am de und' să cad

văzând așa minciună, mă-mbrac în vinul fiert

în crama cea eternă pierdut în învisare

din Lutul meu, iubito, o coastă o tot iert

în veșnica uitare, din zori în înserare

în viață de restriște, ce mi-a cam pus capacul,

nu-ntârzia, iubito, să tai adânc Copacul

001.387

Ștefan Petrea. “Copacul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14058106/copacul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.