Poezie
epigonii
sonet
1 min lectură·
Mediu
strigat fiind de Domnul în tavernă
de jos mi-am adunat toți neuronii
cei vii, că restul i-am plătit cu RON-ii
din buzunar, cu via-a mea Cavernă
se ceartă pe o ciornă epigonii
ce am uitat-o-n bar, rostire ternă
se bat în piept că o vor face-eternă,
se strâmbă-n recitaluri reci, bufonii
pornirea lor spre mine este slabă
și când va fi,-n mormânt, o să-i ignor
căci sunt din cei ce nu au altă treabă
în straiele cernite-ale-unui nor
pe firul cel de ploaie urcă-n grabă
eu mai aștept, cu neaua să cobor
001379
0