Poezie
Castelul
sonet
1 min lectură·
Mediu
De-mbrăcăminte-ți dezvelisem coaja
Castelul era mut de adormire
Priveam făptura-ți nudă cu uimire
Dormea sus pe creneluri chiar și straja.
Castelul e acum în părăsire
E ruptă între noi pe veci și vraja
Dar pentr-o Clipă ne-a fost dulce mreaja
Castelul ne e preț de amintire.
Am mai clădit din jumătăți castele
Se prăbușeau ca-n Argeș Monastiri
N-am mai găsit vreo cale către stele
Prin toate efemerele iubiri...
Așa că îmi e bine fără ele
Doar tulburat de-ai dorului tău zbiri.
001.641
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Castelul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14042093/castelulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.