Poezie
cântec de crăciun
1 min lectură·
Mediu
mă bărbieream de stele-ncununate
neîncercând de-a le purcede lânul
crai de singurătate e stăpânul
și absorbeam tot morbul din cetate
vorbeam de toate alea doar cu spânul -
hai spune-mi tu că ești mai în etate
ce rost e-n stima de la Direptate
când azi plecat pe graniță-i românul
Crăciun i-aduce portbagaj să-și umple
și poate să își vadă vreun bunic
apoi se cară cu șoric și pulpe
în țară nu rămâne mai nimic
se-aude-n Cer acest tărâm de vulpe
dar eu tăceam și mă făceam mai mic
001.560
0