Poezie
Moartea ca un semn de întrebare la capătul unei fraze fără sfârșit
sonet
1 min lectură·
Mediu
Ea, Moartea, ca un semn de întrebare
Citește-n sufletele noastre vidul
Nețărmuitul veninos, avidul
Stârnește-n noi în Luntre demâncare.
Acel ne cere zlotul cel asiduu,
Vâslește plin de vervă și sudoare
Și transpirația ce-o dă ne doare
Cum ai turna pe rana vie-acidul.
Eu mă răzbun în cramă,-adânc, vinicol
Cum mi-ar bea sângele-n mormânt gândacul
Sunt în alcool de-a recădea-n pericol...
Atunci s-așază-n calea mea și dracul
Dar tu apari și lângă par ridicol
De trupul tău subțire cum e acul.
001585
0