Poezie
lumina stă pândind ochiul cel spart
1 min lectură·
Mediu
paiangul vecilor își țese pânză
pe trist mormântul meu, în așteptare
de mă întreb ca prost ce rosturi are
acela fost cel falnic lâng-o mânză
iar pieptul, de rostiri, încă mai doare
lăsând păianjenul în coș pătrunză
precum căzută pe pământ o frunză
ce frica toamnei cerne cu ardoare
cer de nimicuri boantă o relicvă
o lumânare într-al nopții fapt
purtat pe brânci de-a stelelor enigmă
de crima lunii de pe cer sunt apt
că-n plinătate prea e ca o tigvă
lumina stă pândind ochiul cel spart
001.589
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “lumina stă pândind ochiul cel spart.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14029885/lumina-sta-pandind-ochiul-cel-spartComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.