Poezie
aberez la gura sobei și scot capul afară doar cînd plouă
2 min lectură·
Mediu
trebuia să fie un punct în care coteam/ocheam depărtarea fragedă
coteam înspre spre a face loc depărtării să se așeze în mine
ca într-un pat plin cu fructe și ciocolată
ocheam înspre spre -două cuvinte ale sentinței- Locul unde mă aștepta
mierea albinelor tîrzii. ai face bine să nu întîrzii trenul e la fix
fix în miezul depărtării mă voi duce cu un vagon de amintiri atașat
de locomotiva creierului detașat debranșat de la trecutul în unu din doi
în vagon se va afla și ceva marfă de contrabandă,
amintiri cu noi doi goi jucai pe tărîmul membrului meu
în sus și-n jos de parcă încercai să întorci cerul și pămîntul pe dos.
cînd pînă și depărtarea o voi lăsa în urmă voi juca ruleta rusească
cu celelalte depărtări mă voi cufunda în mări și cu auzul fin
voi asculta din depărtare un delfin tu te vei întoarce la cratiță
eu voi mînca o caracatiță.
lăsînd în urmă anii sunt tînăr și pregătit pentru ședința foto
alături de Putin și Obama. nimeni n-a știut vreodată
dar sunt un politician al străzilor pustii
iar tu cu siguranță mă vei realege de mă voi întoarce
motanul iernii toarce de abia s-ar fi născut
001.694
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 201
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “aberez la gura sobei și scot capul afară doar cînd plouă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14023306/aberez-la-gura-sobei-si-scot-capul-afara-doar-cind-plouaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.