Poezie
sonetul nimicniciei
1 min lectură·
Mediu
Idei, din a nimicniciei armă
Împușc, de Dumnezeu mai pe ferite
Căci sunt răzlețe și nu-s aurite
Nu ard deloc, nu-mbie și te sfarmă.
Prin gândurile mele aiurite
Mai trece câteodată câte-o larmă
De-ntregul trup îmi intră în alarmă,
Privirile-mi de frică-s cucerite.
Curând luminile-n oraș se sting
Lăsându-mă-n gheena zilei beznă
Dar te sărut din creștet până-n gleznă
Și lumea liniștirii o ating.
Vânătorești scorneli le pun la sare,
Le ung cu lună plină și cu soare.
001.541
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “sonetul nimicniciei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14021918/sonetul-nimicnicieiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.