Poezie
Sonet de întristat morții
1 min lectură·
Mediu
Cules de gândul ce îl port în minte
Precum o poamă din livada verii
Urmașilor lăsa-voi za averii:
O mână, peste ani, de oseminte.
Dar de m-or plânge frații mei și verii
O să-mi aduc și din mormânt aminte
Ca noaptea, -n somn, în visul lor cuminte
Să le dau Cartea: marginea Poverii.
Odaia-mi, loc de veghe, mă suportă
Așa cum ai avea-n călcîi un spine
Cum n-ar mai curge sînge prin aortă.
Ființa mi-e clădită din suspine
Dar sub a lirei karmică escortă
Trebăluiesc ca mort printre destine.
001.714
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Sonet de întristat morții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14020591/sonet-de-intristat-mortiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.