Poezie
cuvîntul plecat
1 min lectură·
Mediu
cuvîntul introspect își rupe cu dinții
cordonul ombilical
zboară în Imensitate acolo unde îl așteaptă
un bufet suedez de gînduri
l-am purtat prin vicii de s-a săturat
de viață trăită în unu observați și singuri
că nu mă mai slujește a plecat și simt un gol în mațe
nu mai am hrană dar nu mă voi face gunoier
să mănînc o coajă de banană
visîndu-mă aiurea
la bairamul vreunui boier din vechime
înțesat de cărnuri ce se lipesc de limbă
aceea ce ar trebui să slujească
cuvîntul plecat
001.635
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “cuvîntul plecat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14018037/cuvintul-plecatComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.