Poezie
Visarea mamei
sonet
1 min lectură·
Mediu
Marchizi, conți falnici, mândrele ducese
Leiți în haine fistichii de gală
Îmi vin sub frunte,-n nunta cea regală
Și vraja-n noapte parcă iar se țese.
Deasupra e un înger. Cu migală
A prins ținutul cu aripi să-nțese
Că până și un demon înțelese
C-aici e vesela visării fală.
Aceste sorți un ceas închipuite
Se sting, izbindu-se de realitate
Ori într-un colț de minte-s izgonite.
Căci stelele nu sunt eternitate
Când se ascut a limbilor cuțite
În urbea tristă,-a negrului cetate.
001801
0