Poezie
Sufletul cu ură mi-e udat
sonet
1 min lectură·
Mediu
Tăcerea-i sta în patimi, amărândă,
Ducea-n spinare liniștea, egoul,
Și muntele-n "a fi" îi da ecoul
Iar Zgomotul stătea duios la pândă.
Și aștepta ca-n basmul lin eroul
Cu talpa ei pe roua nea călcândă;
N-a dus la piață zorii, să îi vândă
Și între alb și negru sta maroul.
Pierdu și orice pierdere de sine
Când veșnicia ți se urcă-n pat
Și-și aminti acum de unde vine:
Sosea din malul morții, cel ciudat,
Din zări, spre a mă vindeca pe mine,
Căci sufletul cu ură mi-e udat.
001.786
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Sufletul cu ură mi-e udat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14009161/sufletul-cu-ura-mi-e-udatComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.