Poezie
24 h
1 min lectură·
Mediu
cioplesc litere în lemnul cuvîntului
în tăcerea sufletului
icoane sfințite de rouă dimineața e o biserică
apoi un galben ca o gelozie cu pleoapa furtunii
se lasă simbiotic pe ce-a mai rămas cer albastru
coboară verde în tărîm odată cu ploaia
în strana odăii semne de întrebare
vine preotul soare
ține slujba în graiul razelor ce-mi escaladează relieful trupului
jocul verdelui cu viața abia începută
albastrul sîngelui unui soț și galbenul celuilalt
ori invers
la amiază doar o zeamă
prin care plutesc bucățele de stîrv
apoi cina
noaptea insomnia
001728
0