Poezie
Asperități
sonet
1 min lectură·
Mediu
Iar tălpile îmi poartă-un puls cinetic
Intrând pe poarta larg deschisă-a Sferei
Și cât de plină Zeule de Mere-i
Că-mi scot o coastă cu un gest frenetic.
Din vis întors pe suprafața Terrei
Nu aflu multe, doar un zaț poetic
În ceașca unui text dispus simetric,
Doar aburu-i stă-n haina emisferei.
Sonetul m-a ucis în astă noapte
Trezindu-mă cu graiul lui din somn
Când tocmai poame culegeam mai coapte.
Și cale nu mai e să mai adorm
Deși aud și-acum acele șoapte
Ce susură o doamnă către domn.
001.684
0